In Saptamana Mare vreau sa facem, impreuna, lucruri mari. Sa pornim o campanie prin care sa facem o mama fericita. O femeie simpla, dintr-un sat din Tulcea, care toata viata a luptat pentru copiii ei. De unde mi-a venit ideea?
In urma cu ceva vreme primeam mesajul unei tinere a carei familie a fost greu incercata. Sora i-a murit din cauza unui cancer ovarian, fratele a invins un cancer de rinichi, dar a ramas cu sechele. E ingrijit de mama lui intr-un sat din Tulcea. Nu cere bani pentru ei ci cuvinte de incurajare care sa-i dea mamei forta sa mearga mai departe. Si pentru ca mama n-are internet in satul ei va cere un LIKE si un SHARE printr-o scrisoare in care sa-i spuneti ca e speciala, ca nu e singura, ca-i sunteti alaturi. Adresa ei este: SAVA DUMITRA, sat Jijila, judetul Tulcea. O sa public scrisoarea mea catre ea aici, pe blog.
Mai jos public integral mesajul fiicei ei si va invit sa cititi o poveste despre curaj, daruire, dragoste si forta.
Avem nevoie de putere! Avem nevoie de idei! Sunt un simplu om…si atat. Un om care simte si care spune tot ce simte. Sa traiesti si sa fii in acelasi timp responsabil pentru viata pe care o traiesti este o povara imensa; dar sa traiesti, pe deasupra si cu sentimente care iti accentueaza povara asta, este chiar un chin. Cati oameni pot spune ca simt tot ce traiesc, simt tot ce spun, ce vad, ce ating, ce inteleg si ce transmit? Eu sunt nimeni…dar pentru mine, sunt cineva! Si urmeaza povestea!pentru ca intotdeauna exista o poveste in spatele fiecarei trairi!
Fratele meu are 19 ani-Florin; este inalt, are o constructie atletica, e brunet si are ochii negri, patrunzatori.Are insa, mintea unui copil de 7 ani!!! Un copil, in trup de adolescent in plina pubertate! Nu stiu exact cauzele care au condus la situatia asta, ori care este motivul concret pentru care el este asa. Cand era bebelus, era un copil scump si foarte dragalas, cu parul mare si carliontat. Imi amintesc de o poza a lui cu sora noastra (Mariana) -el avea aproape 2 ani, cred, si era un copil normal si hazliu. La 2 ani si 8 luni, insa, totul s-a schimbat in vietile noastre. TOTUL! Cancer renal, operatii, citostatice, ani pierduti prin spitale, alaturi de mama!
A castigat batalia, dar nu si razboiul cu viata lui!Are nevoie de sprijin, consiliere, indrumare, incredere – si toate astea- permanent!Are nevoie de un program care sa-i schimbe perceptia, viata, viitorul. Are nevoie de ajutor profesionist! Florin avea 7 ani cand sora noastra a murit!Cancer ovarian! O parte din mama a murit cand Florin avea 2 ani si 8 luni; o alta parte a murit odata cu sora noastra. N-as vrea sa moara si restul! Am nevoie de ajutorul vostru! Am nevoie de ajutorul vostru pana cand gasesc cea mai buna solutie pentru ei.
Mama are nevoie de toata incurajarea posibila din lume pentru a fi puternica si pentru a fi langa fratele meu. Are nevoie de povesti care s-o inspire, are nevoie de incurajari, atentie si indrumare. Are nevoie sa stie ca exista oameni cu suflet care o inteleg, stiu prin ce a trecut, oameni care ii impartasesc sentimentele si o apreciaza si o ridica din groapa adanca pe care viata i-a sapat-o crunt!
De ce acum? De unde interesul meu, dintr-o data, pentru viitorul mamei si a fratelui meu? Pentru ca simt ca lipseste ceva, pentru ca simt ca n-am facut tot ce-mi sta in putinta sa-i ajut, pentru ca am avut o copilarie trista si nefericita, pentru ca am un copil si abia acum realizez ce e in sufletul mamei mele! Si pentru ca stiu ca mama nu este nemuritoare si n-o sa fie la nesfarsit langa Florin!N-am vorbit niciodata despre sentimente cu mama; n-am vorbit niciodata despre moartea Marianei, n-am plans niciodata in fata ei, nu i-am spus niciodata cand am fost si de ce am fost trista, n-am vrut sa-i spun cand am descoperit ca am o tumora pe creier – pentru ca n-am vrut s-o intristez mai mult decat era necesar.
AM nevoie de toate resursele posibile pentru a-i ajuta! Am nevoie de Media, de psihologi, de oameni dezghetati care sunt pregatiti sa se implice emotional, de Asociatii cu programe de care poate beneficia fratele meu, de oameni simpli care-i sunt alaturi mamei printr-o simpla telegrama! Avem nevoie de putere!Avem nevoie de idei! Mama locuieste intr-un sat-Jijila, in judetul Tulcea; nu are internet acasa, dar sunt sigura ca s-ar bucura daca ar primi “Like” sau “Share” intr-o scrisoare! Sava Dumitra e numele ei si sunt mandra ca e mama mea!
5 comentarii
FoARTE TRISTA VIATA ACESTEI FEMEI. nU MI-AS PUTEA INCHIPUI O ASTFEL DE VIATA. pOATE CA ACEASTA CRUCE PE CARE LE-A DAT-O dUMNEZU ESTE PREA GREA PENTRU EI…sPER SA O AJUT SI EU PE ACEASTA MINUNATA MAMA SI FIE CA DUMNEZEU SA II AIBA IN GRIJA PE TOTI MEMBRII FAMILIEI EI!
Buna seara,
indraznesc sa scriu pentru ca, cunosc aceasta poveste.Am copilarit langa mariana si sora ei si am vazut tot greul prin care au trecut la pierderea marianei un inger de fata tanara si frunoasa si care isi dorea mult sa traiasca.
este un caz care merita sa primeasca tot sprijinul si cu atat mai mult cu cat suntem in prag de sfintele sarbatori de paste.
Daca exista un cont bancar sau ceva va rugam sa ne informati.
dumnezeu sa va intareasca dragilor si sa va dea putere sa mergeti mai departe.
Nu Stiu cum sa incep aceata poveste ma facut sa plang cata suferinta poate duce o mama nu am trecut prin asa ceva Dar pot intelege suferinta unei mame pentru ca sunt si eu mama nu pot decat sa va doresc multa credinta in dumnezeu multa putere si Daca putem ajuta altfel sper sa avem mai multe informati in sap patimilor sa ajutam si sa fim mai buni pentru aceasta familie care trece prin momente de durere si chin
Mi-ati dat incredere si putere si va multumesc pentru asta!
Mama mea are nevoie de asta mai mult decat mine! Va rog, scrieti-i, lasati gandurile si urarile de bine sa curga pe hartie! Mama nu intelege puterea internetului si ce inseamna share. Pentru mine inseamna enorm si-i multumesc Paulei herlo pentru asta. Haideti sa-i umplem inima de bucurie si viata de speranta! Haideti sa gasim impreuna o solutie pentru fratele meu si o asociatie dispusa sa se implice nelimitat! Intotdeauna exista o solutie si nimic nu este imposibil in viata asta. Si cine are nevoie de speranta si lumina mai mult decat mama mea?
Sunt greu de gasit cuvinte pentru a consola o mama care si-a pierdut un copil si care, mai mult decat atat, traieste in continuare o drama ca aceasta. Dincolo de faptul ca sunt mama, sufletul meu este acolo la jijila, acolo unde m-am nascut, am copilarit si am trait pana la 30 de ani si Mi-ar placea sa pot face ceva, orice ar putea ajuta. Pana atunci pot sa spun ca sunt cu sufletul alaturi de voi!