Am plecat la mare. Vineri. Cu copil, cu bunica, cu bagaje, cu entuziasm. Ne-am luat cu noi haine subtiri, iar pe drum m-am necajit ca am uitat crema de soare. Prognozele anuntau vreme calda la malul marii si ma imginam sambata dimineata, pe plaja, “sorbind” aerosoli. Doar ca, a doua zi, ma uit pe fereastra, ceata. Ies pe balcon, frig. Intru in camera si mai dau o sansa soarelui. Cand ceasul batu ora pranzului am realizat ca soarele e plecat la Bucuresti si ne-am gandit ca bine ar fi sa mergem dupa el pentru ca tare mai era frig.
Am mai ramas doar pentru un pranz intr-un restaurant cu specific pescaresc, in port. Una peste alta ne-a placut pustiul din Mamaia si linistea din port. Mai dam o sansa soarelui, la mare, in aprilie.
Nu sunt comentarii