Cele doua fete au infiintat o asociatie si astfel ii ajuta pe bolnavii condamnati la moarte, adica pe cei care sufera de maladii ce nu se pot trata la noi in tara.
Dupa ce-i invata ce trebuie sa faca pentru a obtine bani de la stat ca sa se opereze in strainatate, le explica si care sunt drepturile lor legale.
Cand au intrat in lupta cu autoritatile, Oana si Carmen nu-l cunosteau pe Dragos. Aflasera povestea lui dintr-un e-mail si fara sa stie de ce s-au hotarat sa-l ajute cand au aflat ca se poate vindeca la o clinica din strainatate. N-aveau o explicatie pentru demersul lor. Vedeau doar fotografia unui copil a carui viata i se scurgea din trup in fiecare zi.
Protestul lor a determinat guvernul sa aloce bani pentru a face tratament in strainatate. De atunci au trecut sase luni. Dragos a fost supus unui tranplant cu celule stem prelevate de la un donator neamt, iar mama lui le spunea seara fetelor ultimele vesti.
Cu tonul ferm, Carmen ii vorbeste mamei despre curaj, despre ambitie si despre puterea de a infrunta moartea. Vorbeste cu emotia omului care a trecut prin toate astea. In urma cu 11 ani, intr-o zi ploiasa de iulie, cu doua zile inainte de a deveni mireasa, Carmen avea sa piarda tot.
A avut un teribil accident, in care prietenul ei a murit. Ea a supravietuit accidentului, dar numai norocul a facut sa supravietuiasca sistemului sanitar. Cand a ajuns la spital, unii doctorii au vurt sa-i amputeze un picior, insa un medic cu har i l-a salvat. De nenumarate ori a fost la pas de moarte, dar a invins-o de fiecare data.
A trecut prin multe chinuri, dar azi vede insa partea buna a lucrurilor. Acolo in spital l-a cunoscut pe sotul ei, care era medic rezident. Au un copil si sunt o familie frumoasa. Iar pentru acest mare dar, Carmen simte ca in felul ei trebuie sa multumeasca.
Oana i s-a alaturat fara sa stea pe ganduri. Dintotdeauna i-a placut sa ajute. De cand il are pe Alex, fiul ei, o impresioneaza mai ales copiii suferinzi. In plus, stie ce inseamna sa pierzi pe cine drag, dupa ce tatal ei a murit dupa ce a cazut de la inaltime. Atunci a inteles ca in astfel de momente e important sa nu fii singur.
Alaturi de cinci prieteni au infiintat Asociatia “Salveaza vieti” pentru ca oricine are nevoie de ajutor sa-l primeasca. Depun memorii la Ministerul Sanatatii sau Avocatul Poporului, iar cand simt ca autoritatile trag de timp se aduna in fata guvernului si protesteaza.
Un comentariu
buna paula ,
te admir din tot sufletul.Am lucrat la un azil de batrini din Anglia si voi pleca din nou.Acasa am o batrinica,prietena a parintilor mei care neavind unde sa se duca dupa ce au murit parintii mei a venit la mine.Are 90 de ani si imi multumeste pentru ceea ce fac si imi spune,numai sta aici,eu ma descurc mergi acolo in Anglia ca oamenii au nevoie de ingrijirea ta.da e adevarat dar mereu m-am intrebat de ce trebuie sa merg acolo cind pot face acest lucru si aici???de ce trebuie sa imi las sotul fiica nepoata si sa plec?Sistemul sanitar este asa cum este si asa va fii la noi ,in alte tari este pus la punct.din pacate asta este raspunsul pentru ce parintii nostrii mor singuri in azile iar copii muncesc departe de tara.atita timp cit aici nu se va face nimic tara noastra va merge in jos.
ceva important poate crezi ca sunt cadru sanitar,nu, fac cursuri acolo,in anglia sa devin asistenta,am 51 ani si de profesie sunt inginera.
evident ca si eu trebuie sa traiesc dar daca te-as putea ajuta cumva….cine stie sufletul meu poate vindeca si ranile batrinilor din tara .daca ai nevoie de mine cauta-ma am invatat multe lucruri bune acolo de la sistemul lor sanitar.