In Romania sunt 40.000 mii de copii fara familie. Copii uneori aruncati la tomberon, in lacuri, lasati in maternitati, de catre parinti iresponsabili.
Copii care ajung apoi sa creasca in centre de plasament, in dormitoare gigant, cu ingrijitoare care ii privesc cu ochii angajatului lasat cu inventar pe mana si griji pe cap. Toate acestea pentru ca legea veche a adoptiilor era mult prea complicata.
Treceau ani de zile pana cand un copil parasit ajungea sa fie dat sa fie spre adoptie sau incredintat unei familii care doreste sa-l creasca. Sistemul permitea parintilor si rudelor pana la gradul IV care si-au parasit, maltratat, refuzat categoric copilul sa aiba totusi drepturi asupra lui si sa fie obligatoriu si repetat intrebati daca nu cumva si-l doresc inapoi in casa in care nu l-au primit niciodata. Procedurile de adoptie durau ani de zile, timp in care atat copilul cat si potentialii parinti adoptivi sufereau fara sa poata face ceva.
Nu sunt comentarii